Arta de a nu avea încredere în nimeni

Ţi s-a spus vreodată “E cuminte Skippy, poţi să-l mîngîi liniştit că n-a muşcat pe nimeni niciodată” şi apoi ai pus mîna pe cîine şi ghici ce? a mîrîit la tine şi te-a muşcat. ţi s-a întîmplat? nici mie, dar tot timpul se întîmplă asta pentru că avem încredere în oameni, în politicieni [sper că e lesne de observat că am făcut deosebire între oameni şi politicieni haha!], în animale, în reclame sau în orice chestie care poate prezenta încredere.

Şi ştii ce? e greşit! pentru că din moment ce te încrezi în cuvîntul cuiva ai făcut deja primul pas spre deziluzie. de cele mai multe ori aparenţele înşală. oamenii te cred prost, te iau de prost şi îşi permit să facă orice, cu siguranţa că tu pui tot timpul botul şi îi crezi pe cuvînt. dar tu poţi să fii cu o secundă mai deştept ca ei şi să le zici: “MUIE MĂ, te-n gură de mincinos!” sau mai poţi să-i calci pe muie. sau poţi pur şi simplu să pui botul ca toată lumea şi să te laşi păcălit. desigur că apoi vin deziluzii, speranţe deşarte, vise spulberate, planuri eşuate, vene tăiate, tot tacîmul.

A fi circumspect [am zis circumspect, nu circumcis, aşa că şterge-ţi rînjetul tîmp de pe faţă şi concentrează-te. vorbesc de chestii serioase aici!] sau a nu fi circumspect. aceasta e întrebarea, deşi nici măcar nu are semnul întrebării la sfîrşit. totuşi, te-aş sfătui să alegi prima variantă. nu ai nimic de pierdut [n-am înţeles niciodată sintagma asta..], în cel mai bun caz poţi să fii fericit că acel ceva te-a surprins într-un mod plăcut şi că nu te-a dezamăgit. dar ia-ţi totuşi marja asta, pregăteşte-te dinainte pentru ceea ce ar putea urma. gîndeşte-te dinainte ca să fii spontan. de fapt ultima frază nu are legătură, dar mi s-a părut că ar trebui menţioinată.

Şi uite cum o dau din cola în fanta si din fanta în sprait şi mi se descarcă bateria de la telefon, nu că aş scrie de pe interneţii telefonului, dar mă simt mai liber să împart cu cineva micile chestioare [am zis şi micile, şi chestioare, la diminutiv] care îţi umplu viaţa şi ţi-o colorează într-un pastel ce te face să gîngureşti de plăcere, spunîndu-ţi în sine “Ce fain e. acum îmi permit să mă doară în pulă de tot!” mă întreb oare dacă voi reuşi vreodată performanţa de a mă concentra pe ceva fără să debitez alte tîmpenii. ştiu că m-am mai întrebat pînă acum, dar nimic nou.

Deci! sfatul meu: să nu ai încredere în nimeni altcineva în afară de tine, pentru că aşa vei ştii sigur că nu vei fi dezamăgit. asta în cazul în care nu îţi fixezi ţinte din alea de neatins sau mai ştiu eu ce. îmi place zahărul. şi Ciocolata. poate doar Ăl de sus poate să-ţi ofere ceva în care să crezi, să-ţi clădeşti o întreagă credinţă pe “spusele” lui din scripturi şi mai ştiu eu ce documente ascunse de Vatican şi papă. de fapt glumeam. dumnezeu e doar în capul tău. ştii bine asta. asta înseamnă oare că tu eşti dumnezeu? greşit. toţi sîntem dumnezeu. greşit din nou. doar EU sînt Ciumnezeul tău. dar despre asta vom vorbi altădată. [nu că e tare tehnica asta de a ţine oamenii în suspans, zicîndu-şi “Oh, abia aştept clipa în care toţi tipii tari vor aborda subiectul ăsta! voi sta la curent cu blogul lor pentru că poate poate or scrie despre asta curînd! ce tari sînt toţi tipii tari!”, zîmbind apoi în sinea lor şi fiind oarecum mîndri de ei că şi-au găsit într-un final ceva în care să spere şi poate, de ce nu, să creadă totodată?]

Închei prin a spune că încă sînt sănătos mental, am trecut testarea psihologică, sînt apt şi din punct de vedere fizic, dar ce mă îngrijorează este glicemia. sper să nu fie prea mare şi să fac iar diabet *sigh*. eşti singur în lumea asta, prietene. să ţii minte asta! pace vouă, telespectatori!

Am zîs.

ionion