“Lost END found” sau “Epopeea ciorapului buclucaş”

E noapte. tocmai ce am plecat de pe zacht yacht futu-i y-u mă-sii în cel mai mare secret şi am ajuns la acelaşi obscur net cafe unde, fiind client fidel de o zi, am acces gratuit acum, cu dorinţa de a vă împărtăşi, dar nu ca popa, o mică povestioară scurtă. plus că mi-am zis să n-o mai deranjez pe Petruţa la ora asta. deci să-i dau drumul căci mi-e cam somn şi mîine vreau iar să party hard cu multele gagici de aici.

Astă seară, în lipsa Petruţei, Miezul a trebuit să spele rufele la maşină. zis şi făcut. toate bune şi frumoase, pînă la întinsul rufelor, căci o gravă problemă a fost conştientizată de brainstormingul ad-hoc al tipilor tari. şi întrebarea care se găsea pe buzele tuturora era: unde dracu a dispărut un ciorap? atunci ne-am dat seama că ne confruntăm cu o problemă mai mult decît problematică, ba mai mult supărătoare şi misterioasă. unde căcat dispar ciorapii? şi culmea! tot timpul în mod misterios dispare doar unul singur. din cele 3 perechi de ciorapi ale lui Miezu [căci nu ştiu de ce dracului nu le-a spălat şi pe ale noastre, dar asta e altă poveste] au mai rămas doar 5 ciorapi [3×2=6; 6-1=5 q.e.d.]. apoi ne-am gîndit fireşte că îi poate lua cu rîndul. am găsit chiar şi un algoritm destul de isteţ: combinări de cinci luate cîte două! rămîne de văzut cum îl va pune în aplicare zilele următoare şi vom relata eventualele erori de compilare.

P.S. nu mi-am vîndut rinichiul. l-am vîndut pe cel al unui cubanez. :]

ionion

Exprimare sentimentală

Am zis.

Mr.Miezul

Voma de la miezul nopţii

Ciuperci.

Şi pentru că în fiecare zi înveţi cîte ceva nou, astăzi am învăţat că nu-mi pot păcăli creierul să-i placă lucruri cu de-a sila. dacă vă întrebaţi ce-i cu idioţenia aia de paragraf de mai sus, ei bine chiar are sens. m-am hotărît că de azi înainte nu voi mai mînca ciuperci cît oi trăi eu pe pămînt. şi explicaţia este pe cît de simplă, pe atît de uşoară. nu-mi plac. ba mai mult. a trebuit să-mi produc propria-mi vomă din cauza lor.

Experienţa a fost una din ciclul “Bagă două degete pă gît cînd ţi-e rău!” şi nu eram beat. nemairezistînd patimii la care-mi era supus pîntecele, m-am îndreptat spre baia rece. lumina neonului pîlpîindă la început mă privea dură şi impenetrabilă. ştiam că n-o să-mi fie uşor, dar odată ajuns aici, orizontul mi s-a deschis puţin şi o rază de speranţă parcă licărea în întunericul nopţii. m-am apropiat încet de veceu. mi s-a părut ciudat că era prima dată cînd îl puteam privi clar, nemişcat, avînd în vedere experienţele anterioare cînd eram muci şi buda mă îmbia să borăsc în ea. am tras aer în piept. n-a fost de ajuns. am mai tras o dată. parcă, parcă. [..] primul jet a fost aşa puternic încît mi-a dat ceva de lucru în minutele următoare, fiind nevoit să las baia, deşi era a mea, aşa cum o găsisem. trecut deja de primul şi cel mai greu hop, lucrurile au mers ca pe roate în clipele următoare.

Ciuperci + Vomă = LOVE

Îmi amintesc cum, între reprize, auzeam cum se încărca cu apă vasul buzii şi sunetul îmi pătrundea adînc pînă în străfundul cerebelului. în rest nu s-a mai întîmplat nimic senzaţional. şi partea cea mai proastă e că încă mă mai doare stomacul. hm.. oare pe vaci cînd au probleme digestive, le doare de patru ori mai tare?

ionion