FRĂŢIA GULERELOR

În curînd..

ionion

“Lost END found” sau “Epopeea ciorapului buclucaş”

E noapte. tocmai ce am plecat de pe zacht yacht futu-i y-u mă-sii în cel mai mare secret şi am ajuns la acelaşi obscur net cafe unde, fiind client fidel de o zi, am acces gratuit acum, cu dorinţa de a vă împărtăşi, dar nu ca popa, o mică povestioară scurtă. plus că mi-am zis să n-o mai deranjez pe Petruţa la ora asta. deci să-i dau drumul căci mi-e cam somn şi mîine vreau iar să party hard cu multele gagici de aici.

Astă seară, în lipsa Petruţei, Miezul a trebuit să spele rufele la maşină. zis şi făcut. toate bune şi frumoase, pînă la întinsul rufelor, căci o gravă problemă a fost conştientizată de brainstormingul ad-hoc al tipilor tari. şi întrebarea care se găsea pe buzele tuturora era: unde dracu a dispărut un ciorap? atunci ne-am dat seama că ne confruntăm cu o problemă mai mult decît problematică, ba mai mult supărătoare şi misterioasă. unde căcat dispar ciorapii? şi culmea! tot timpul în mod misterios dispare doar unul singur. din cele 3 perechi de ciorapi ale lui Miezu [căci nu ştiu de ce dracului nu le-a spălat şi pe ale noastre, dar asta e altă poveste] au mai rămas doar 5 ciorapi [3×2=6; 6-1=5 q.e.d.]. apoi ne-am gîndit fireşte că îi poate lua cu rîndul. am găsit chiar şi un algoritm destul de isteţ: combinări de cinci luate cîte două! rămîne de văzut cum îl va pune în aplicare zilele următoare şi vom relata eventualele erori de compilare.

P.S. nu mi-am vîndut rinichiul. l-am vîndut pe cel al unui cubanez. :]

ionion

Superoferta primăverii

Noul Ceai la 5 lei şi zahăr cît vrei!

Din ciclul “Iar fac diabet!..” vă prezentăm superoferta primăverii:

Ceai la 5 lei şi *zahăr cît vrei!!!

Ţi-e frig? Căldura de afară te înăbuşeşte? Vrei să ieşi cu prietenii, dar eşti constipat? Te caci într-una? Doctorul ţi-a spus că ai diabet incurabil în fază terminală şi o să mori din clipă în clipă? Nu mai sta pe gînduri! Încearcă noul Ceai la 5 lei şi zahăr cît vrei şi vei simţi pe pielea ta gustul dulce al dulcelui suprem! Pentru că noi ştim cît de mult îţi place zahărul!

*Zahărul nu este inclus în preţul ceaiului. Orice altă formă de şantaj se va sancţiona în conformitate cu legislaţia în vigoare.

ionion

Iar fac diabet..

Oare ar trebui să-mi pun semne de întrebare asupra sănătăţii mele fizice [că aia mentală ştiu sigur că e ok. 🙂 îmi plac poneii albastru-verzui şi vreau o replică de cerb lopătar la o scară de 1:1 ca trofeu la mine pe perete deasupra panoului cu foci-maro-gălbui pe cale de dispariţie pe care îl preţuiesc cel mai mult momentan din colecţia mea :D] cînd consum zilnic zahăr în cantităţi era să zic industriale, dar nu o să zic asta, ci doar în cantităţi mari şi foarte mari la orice fel de mîncare, ciocolată sau băutură, fie ea carbogazoasă sau nu. trebuia să fi pus semnul întrebării. ei bine, îl voi pune acum.

?

“Vreau zahăr! vreau zahăr! [spunînd asta cu un rînjet tîmp pe faţă în timp ce mă fîţîi sau ţopăi pe loc]” a devenit replica laitmotiv a fiecărei zile. dacă la un simplu ceai îmi aducea două pliculeţe de zahăr, cu timpul am ajuns la performanţa de a cere trei, patru, ba chiar patru pliculeţe de zahăr şi unul de miere. şi ce e cel mai grav e că în ultimul timp am început să cer zahăr şi la ciocolata caldă. ba mai mult. cer un pliculeţ de zahăr la ciocolata caldă [neagră, bineînţeles, pentru că rasismul este rău 🙂 salvaţi balenele!] şi de fiecare dată nu mi se aduce. după ce fac gît că nu mi s-au îndeplinit doleanţele, nu primesc doar unul, ci trei în pula mea!!! [get it?] dar azi m-am abţinut. am turnat un pliculeţ de zahăr în ciocolata mea caldă, unul l-am mîncat şi unul l-am pus în ciocolata caldă a lui Miezu. cred că este primul pas spre normalitate..

Totuşi încă cred cu tărie că corpul meu perfect nu poate suferi de vreo boală, fie ea curabilă sau incurabilă, aşa că continuu să bag în mine zahăr pentru simplul motiv că îmi place. sper să apuc 33 de ani să pot să mor ca mîntuitorul scris intenţionat cu literă mică ca să îmi exprim dispreţul faţă de el cu e mic şi de cele sfinte. desigur că textul acesta nu face sens şi nu interesează pe nimeni, dar îl pot accepta ca fiind o destăinuire în faţa cuiva care mă înţelege. îţi mulţumesc.

ionion