Zilele trecute stăteam și analizam cu Miezu cum pot să existe oameni care să fie atât, dar atât de necul. Culmea e că sunt chiar mulți. Îi vezi zilnic: la metrou, la facultate, pe stradă. Și zilnic ești obligat să interacționezi cu ei și să te prefaci interesat de frustrările lor legate de cât de neculi sunt ei. Există unii oameni neculi ca o pereche de șosete de lână în care ai dat o labă și pe care a doua zi le iei la purtat, într-o călduroasă zi de iulie.
Ceea ce e mai rău e că majoritatea ar putea fi cul, ar putea fi acolo sus, în Top Cul. Dar… dar e ceva care îi strică. Atitudinea. Modul de a gândi. Glumele proaste spuse în momente proaste. Sau lipsa glumelor. Și chiar cred că au nevoie de un singur lucru: un mentor. Problema e că sunt atât de pierduți, încât nu există nimeni pe planeta asta care să se încumete să-i transforme în ceva cul. Nici măcar Satana.
TIP NECUL!
Da, îi sugeram lu’ Miezu că ar putea să-și vândă sufletul pentru un dram de culnes. Însă el mi-a deschis ochii și mi-a spus că nici măcar dreacu’ nu s-ar atinge de ei, pentru un suflet. De aici a luat naștere următoarea situație ipotetică.
În miez de noapte, într-un dormitor ce miroase a parizer și tămâie, un tip necul stă cu ochii larg deschiși și înfipți în tavan. Tipul Necul gândește, meditează, analizează. Oare de ce e el atât de necul? A încercat de toate, își spune el: a încercat să bea și s-a căcat pe el după o bere, a încercat să fumeze și s-a înecat ca o pisică cu un os de pește, a mers la concerte cu prietenii lui cul și toată lumea a râs de el că a venit îmbrăcat la veston, cu pince-nez la nas. De ce? Pince-nez-ul e cul! Așa spune toată lumea. Așa spun toți marii autori din lume. Toți îl folosesc în cărțile lor. Și își mai spune că e atât de adânc în căcat că nici dracu’ nu-l mai scoate. Și tocmai atunci se aude un zbang puternic în cel mai întunecat colț al încăperii și totul se învăluie în fum. În fața sa șade Prințul Întunericului, cu veston și pince-nez.
Satana [scrutând încăperea cu ochii mijiți]: Hmmm, cine m-a chemat? Arată-te la față.
Tipul Necul [arătându-și fața de după plăpumica cu ursuleți]: Cred… Cred că eu, domnule!
SATANAAAA! e-n noi!
S [face ochii mari]: Err, tu? TU m-ai chemat pe mine? Eram la un party de lesbiene bisexuale, deci un party ce se lăsa cu o orgie în care eram singurul bărbat, și TU m-ai întrerupt?!
TN: Îmi… Îmi cer scuze, domnule! Nici măcar nu sunt sigur cum am făcut-o.
S: Ai zis că nici dracu’ nu te poate ajuta. Dracu’ ajută pe toată lumea. Desigur, contra unui preț neînsemnat, cum ar fi… Nu știu, să zicem sufletul tău!
TN [schițează un zâmbet spasmodic]: Sufletul? A, e exact ca în filme! Ce cul!
S [își aprinde pipa și se așază în fotoliu, picior peste picior]: Da, da, cum zici tu. Deci, repede, cu ce te pot ajuta?
TN [rușinat]: Știți, e chiar intim…
S [râde haotic]: Intim?! Ai uitat că sunt Prințul Întunericului? Toți vin la mine cu intimități. De exemplu, mâine trebuie să livrez un al treilea mandat către o anumită personalitate politică rusă, dacă mă înțelegi. Și în plus, eu știu totul! Da, totul! Puștiule, eu știu până și ce faci tu cu ciorapii tăi de lână…
TN [totuși nu pe deplin convins]: Ok, atunci, să vedem…
S: Hai, puștiule, hai! Time is money!
TN [trage aer adânc în piept și spune repede]: Vreausăfiucul!
S [sare din fotoliu și îl privește șocat pe puști, prin pince-nez-ul acum strâmb]: Oă, oă, oă! Vrei să fii cul?! Oă, hai să ne calmăm!
TN [cu lacrimi în ochi]: Vezi, ți-am spus că sunt beyond all help!
S [își rupe papionul de la gât, își desface doi nasturi de la cămașă și spune ca pentru el]: Ok, Satan, please, handle your SHIT! Ai trecut și prin situații mai grele, da? Woodstock, toți drogații ăia, îți aduci aminte? Hai, hai că poți! [apoi către TN]: Nu, nimic de genul ăsta! Doar că… vezi, tu! Ceri cam multe în schimbul unui suflet amărât! Nici Jagger nu a cerut atât! Dar e ok… Hai să vedem cum te pot ajuta!
TN [izbucnește în lacrimi]: Nu ai cum! O să mor necul și virgin!
S [nervos și plin de o ambiție demnă de 300]: În primul rând, asta nu o să se întâmple! Dracul nu o să lase asta să se întâmple! Și în plus, situația ta nu e chiar așa de rea! Au mai fost și alții așa și le-a fost bine. Adică, ia-l ca exemplu pe Iisus! În al doilea rând, tu nu ești necul! Doar te comporți necul! Fiule, simt o mare forță în tine! Forța e cu tine! Ai în suflet culnesul, trebuie doar șlefuit!
TN: Dar am încercat de toate! M-am îmbrăcat cul, ca tine! Veston și pince-nez și toată lumea a râs de mine! Că cică sunt leim!
S [complet amuzat]: Da, într-adevăr, pince-nez-ul e cul! Dar trebuie să ai atitudine de pince-nez ca să-l poți purta! Uite, nu vrei tu să fii nemuritor? Așa, peste câteva mii de ani o să ai atitudinea necesară pentru pince-nez! Ă, ce zici, nemurire?
TN: NU! Vreau să fiu cul!
S [nervos]: Puștiule, tocmai ți-am oferit nemurire! Asta înseamnă că nu-ți pot lua niciodată sufletul! E șansa unei vieți! Unei vieți nesfârșite!
TN: Nu! CUL!
S [își dă ochii peste cap]: Ok, ok… Cul să fie! Dar dacă chiar vrei asta, în cazul tău trebuie să o facem the old-school way! Fără magie, fără „drăcisme”. [oftează]: Să începem! Puștiule, ascultă-mă cu atenție! Sunt anumiți pași ce trebuie urmați ca să fii cul! Trebuie să ai aerul necesar! Atitudinea! Ironia! Să fii mucalit și nepăsător! Să fii impunător! O să te ajut să înveți cum să faci toate astea! Da?
TN [încă își trage nasul după vuietul de plâns de mai devreme]: Ok. Doar spune-mi ce e de făcut! Aș face orice să fiu și eu cul!
S: Bun! Îmi place optimismul tău! Așa, hai că se poate! [se scarpină în barbă și spune gânditor]: Mda… Să începem… da… hmm, cu ce să începem? Pfuu, asta-i mai greu decât mă așteptam! Ok. Bun, hai să vedem cum stai cu glumele! Ți-am zis! Trebuie să fii ironic și mucalit! Uită-te la mine și fă o glumă despre mine! Hai, curaj!
TN [temător]: Err, ok… Err, tu… tu… Tu ești urât! [figura puștiului se luminează, fiind vădit mândru de gluma sa].
S [rămâne cu gura deschisă câteva secunde, apoi se cutremură tot și spune]: Ok, e bine, dar nu e genial! Unde e ironia? Unde e sensul ascuns? Uite, spre exemplu, puteai să spui că sunt al dracului de urât! Înțelegi unde bat? Al „DRACULUI” de urât! Get it?!
[Puștiul are o figură de gânditor-filozof al secolului XVIII]
S [descurajat]: Ok, ok, nu-i nimic! Trecem peste. Bun, hai să-ți vedem vestimentația. Du-te și îmbracă-te cu ceva ce ai purta în fiecare zi! Hai să te văd!
[Puștiul dispare pentru o clipă și se întoarce în a doua. Acum se găsește încălțat într-o pereche de pantofi de lac, niște jeanși mult prea largi și un tricou cu Battlestar Galactica]
Ahhh. The '70s
S [rămâne înmărmurit]: Bun, să începem cu pantofii. Niciodată pantofi! Tot timpul teniși…
TN: Nu port teniși. Mă dor picioarele de la ei și mi-e frig în ei! Dar uite ce comozi sunt pantofii mei [îndoaie un picior la spate ca pizdele din filmele anilor ’70 atunci când sunt sărutate și arborează un zâmbet senin].
S [traumatizat]: Nu mai face niciodată asta! NICIODATĂ!!! Atunci poartă
bocanci!
TN: Prea grei și prea călduroși. Transpir în ei și am o problemă. Îmi put foarte rău picioarele!
S[oftează]: Bine, bine… Dar, hei, îmi place tricoul! Foarte old-school. Oamenilor le place asta! Dar… e o mică problemă. Trebuie să ai o față care să poată duce după ea tricoul. Tu, cu ochelarii tăi arăți ca un geek. Asta nu e bine! Uite, hai să încercăm fără…[Satana îi dă jos ochelarii, moment în care ochii Tipului Necul îi fug în două direcții random]…Holly SHIT! Craig Christ, help me! Ok, ok, ochelarii rămân la locul lor! Bine, hai să trecem la următorul punct. Felul în care îți bei berea. E o artă! Să te văd!
[Satana pocnește din degete și în mâinile puștiului apare o sticlă de bere. Puștiul o prinde cu ambele mâini, bagă jumătate din gâtul sticlei în gură, trage un gât și apoi se strâmbă, în timp ce berea, din cauza lipsei de aer la care a fost supusă, se revarsă peste sticlă].
S: Asta nu e bine! Nu ești un bebeluș care tocmai a luat o gură de acid din biberon! Uite, așa se face! [ Satana ia sticla, o prinde cu trei degete, acoperă cu buza de sus jumate din gura sticlei și bea].
TN [privește cu admirație]: OAU! Asta a fost atât de cul!
SHAZAAAAMMMM!!!!
S: A, da, încă un lucru! Nu folosești în propoziții cuvântul cul! Cuvântul „cul” în sine e necul. Doar atitudinea de cul e cul. Atât!
TN [dă din cap în semn că a înțeles]: Ok, ok, we cul! Ups, mi-a scăpat! [aruncă spre Satana un rânjet larg].
[Satana se prăbușește în scaun și începe să plângă în hohote]
TN: Domnule, sunteți bine? S-a întâmplat ceva?
S [descumpănit]: Nu pot face asta! Este peste puterile mele! Tu nu ești cul! Nu o
să poți fi niciodată cul! Mi-ai tatuat creierul pe veci cu imbecilitatea ta! M-ai traumatizat pentru totdeauna!
TN [disperat]: Dar… Mi-ai promis! Te rog, fac orice! Fac o muie!
S [se ridică de pe fotoliu, cu ochii în lacrimi, cu o privire de parcă tocmai a fost violat, îi fute o palmă Tipului Necul]: CIUDATULE!
Satana dispare în fum, lăsându-l pe Tipul Necul singur, în camera sa, întins pe podea, plângând. Singur, atât de singur, ca întotdeauna…
All alone in the dark
Și iată de asta unii tipi neculi vor fi tot timpul tipi neculi.
P.S. Pentru o mai bună înțelegere a conceptului de Craig Christ vă sugerăm să ascultați „Stephen Lynch – Craig”.
P.P.S. S-o sugeți! Jumatea aia dintre voi care li s-a părut postul prea lung și nu au ajuns până aici! Așa că… SUGE-O!
Postuit de lunaticu
Sîntem toţi tipii tari! 
say whaaat?